Mergi la conţinutul principal

Bun venit înapoi

ÎMPREUNĂ LUPTĂM CU FRICA PRIN CUNOAȘTERE

#NEfricaprinCunoastere

Despre discriminare se vorbește de mult timp, însă despre discriminarea persoanelor care au fost infectate cu noul coronavirul și care acum s-au însănătosși a intrat de curând în atenția omenirii. Nu puțini sunt cei care au fost infectați COVID-19 și care au avut parte de acțiuni ce au presupus un tratatement diferit, nedrept, implicând o anumită formă de excludere sau de respingere.

De unde vine acest comportament, impuls de catalogare, ce ascunde el în spate, dar și cum putem acționa și reacționa la el, ne povestește în articolul ce urmeaza psihologul clinician Laura Neguț (MindCare, parte din Sistemul Medical MedLife).

NU-I DISCRIMINA PE CEI CARE AU FOST INFECTAȚI COVID-19!

Acest impuls de a discrimina provine din suprapunerea și suprapotențarea unor temeri majore: teama de moarte, teama de necunoscut și teama de îmbolnăvire. Stimulul stresor (virusul SARS-CoV-2) este prezent zi de zi în viața noastră, de peste 6 luni. Numai acest lucru este un criteriu de stabilire a tulburării de adaptare, a instalării stresului și toți suntem afectați. Nivelul la care suntem afectați de acest stres depinde de fiecare și de resursele personale de a face față stresului, anxietății, în general, dar și de faptul de a avea sau cunoaște persoane apropiate care sunt sau au fost infectați COVID. Iar stresul si anxietatea pot duce la medii de lucru ostile.

 

CE ÎL DECLANȘEAZĂ?

Rata alarmantă de infecții cu coronavirus poate provoca stigmatul social împotriva persoanelor care au avut infecția, împotriva celor care au intrat în contact cu virusul sau care prezintă unele dintre simptome, chiar dacă nu sunt infectați. Stigmatul este asociat întotdeauna cu lipsa de cunoștințe, în consecință remediile sunt accesul la informațiile corecte și ușor de înțeles.

Pe de altă parte, trebuie să facem față și bombardamentului informațional generat de acestă pandemie, pe lângă stilul nostru mai alert de viață încă de dinainte de Covid, am primit acum și mai multă “agitație”. Nu suntem pregătiți, nu avem resurse înca pentru acest megasurplus informațional, creierul nostru este suprasolicitat. Deciziile noaste pot fi afectate, putem face erori în profesie, în relațiile cu ceilalți, în modul cum îi judecăm. Putem să avem mai puțină rabdare pentru a-i înțelege pe ceilalți și chiar și pe noi. Este foarte probabil să devemin mai răi, mai egoiști, mai insensibili și chiar discriminatori și stigmatizanți.

Ar fi necesar să devenim mai selectivi cu lucruri care nu sunt prioritare acum, ca să ne creăm un “spațiu mental”, în care să avem disponibilitatea și posibilitatea de a ne activa resursele personale, de a învăța noi metode de a face față stresului, de a ne autoanaliza periodic, poate chiar zilnic, și dacă observăm că nu facem față, chiar de a solicita ajutorul profesioniștilor din domeniul psihologiei și psihoterapiei.

 

O PERSOANĂ NU POATE LUPTA SINGURĂ CU O PANDEMIE!

Mai mult decât oricând, este nevoie de dezvoltarea și colaborarea echipelor de sprijin: medicale, sociale, familiale, colegiale etc.. Pe lângă ajutorul vital al echipelor medicale, pacienții este important să înțeleagă și cât de necesare sunt implicațiile din zona psihiatrie-psihologie. Infecția cu coronavirus se poate agrava ca o afecțiune pluriorganică în plan somatic, dar și în plan psihic determină plurisimptome (anxietate, panică, stres, depresie, tulburări de somn, mâncat compulsiv, consum excesiv de alcool sau alte substanțe etc.), atât la cei infectați, cât și la toți ceilalți.

Viața noastră se schimbă major și radical. Suntem acum în acest proces de schimbare și ne este foarte greu tuturor. Schimbările sunt bulversante, dificile pentru toți, se opun instinctului nostru de conservare care determină rezistența la schimbare. Observăm această rezistentă la schimbare prin nepurtatul măștilor, protestele anti-măști, aderarea la teorii ale cospirațiilor și tot așa.

Organizațiile s-au mai confruntat cu fenomene discriminatorii, cu bullying etc., și au luat măsuri în acest sens. Măsurile deja existente pot fi o bază de dezvoltare a unor măsuri aplicate împotriva COVID-bullying.

 

REINTEGRAREA ÎN COLECTIV

Trebuie să ne comportam firesc, ca și înainte, cu un angajat care revine din concediu medical, după ce a fost infectat COVID.  Să fim empatici și plini de compasiune față de cei care au trecut prin boală. Nu vom mai da mana cu colegul, dar asta nu înseamnă că nu mai dăm mâna deloc între noi. Calitatea interacțiunilor verbale nu ar trebui să scadă, dimpotrivă, dacă ne atingem mai puțin, trebuie să ne gratificăm mai mult prin încurajări, mesaje pozitive. Putem vorbi deschis cu colegii care au fost afectați de COVID, dacă doresc să ne împărtășească din experiența lor. Putem afla de la aceștia mai concret cum au procedat, ce i-a ajutat să își revină.

În afara faptului că nu este uman să discriminam, nu este nici legal. Orice organizație are un Regulament de Ordine Interioară, care are statut de lege internă, în care sunt reglementate norme și măsuri anti-discriminare (de orice fel, sex, etnie, confesiune religioasă etc., deci inclusiv faptul că un angajat a avut o afecțiune medicală). Angajatorii pot gestiona COVID-bullying-ul la locul de muncă prin dezvoltarea și menținerea unui climat de siguranță psihologică, prin elaborarea unor proceduri organizaționale clare, practice de gestionare și prin sisteme de comunicare referitoare la comportamentul discriminatoriu și asigurarea angajaților că pot discuta astfel de probleme în mod liber.

 

CE TREBUIE SĂ ȚINĂ CONT UN ANGAJAT CARE S-A VINDECAT ȘI S-A REÎNTORS ÎN ACTIVITATE

 

IA ATITUDINE!

Niciun pacient nu are nicio vină pentru ca a avut o afecțiune medicală, are aceleași drepturi ca orice angajat. Este important ca el să se poziționeze la fel ca înainte, să aibă încredere în el că este la fel de valoros ca și înainte, că are același rol în compania în care lucrează.

Să ia atitudine, să spună celor care au tendința să discrimineze că nu este bună și binevenită atitudinea lor, iar dacă aceștia nu își revizuiesc comportamentul, poate să acționeze instituțional și legal. Să comunice coordonatorului său ce se întâmplă, să insiste să se ia măsuri imediat ce apare un incident de acest fel.

Liderii sunt surse importante de reziliență pentru angajații lor. Aceștia au o “datorie de îngrijire” față de subalterni și asta include și tratarea COVID-bullying-ului la locul de muncă.