Mergi la conţinutul principal

Testare pentru COVID-19

Rareori se întâmplă ca amenințarea unei boli să facă parte aproape zilnic din gândurile noastre. O lume nouă este aici, o lume plină de schimbări și necunoscut. O lume în care suntem conștienți mai mult ca niciodată de nevoia de cunoaștere. De aceea, vom continua să realizăm studii și să oferim informații valoroase ce ne vor ajuta să scăpăm de teama de necunoscut și ne vor ajuta să acționam corect și rapid atunci când lumea se confruntă cu asemenea probleme de sănătate publică.

Manifesto pentru NEfrică

NEfrica de călătorii

Miercuri, 15 iulie, ora 12:00
LIVE transmis pe Facebook și Youtube

Testează-te! Află! Protejează!

În prima linie ești și tu.

Testare gratuită pentru depistarea anticorpilor dedicată personalului din industria hotelieră

Studiu pentru imunizarea naturală a populației pentru COVID-19

Află mai multe

Studiu pentru COVID-19 în municipiul Suceava

Află mai multe

Dinamica anticorpilor infectați dobândiți natural la pacienții infectați cu COVID-19

Află mai multe

Cuvinte și expresii pentru o lume nouă

Reprezintă boli cronice sau de lungă durată care determină slăbirea sistemului imunitar. Persoanele cu anumite afecțiuni preexistente au un risc crescut de a dezvolta o formă mai gravă a bolii în urma infecției cu noul coronavirus. 

Potrivit NHS (Institutul Naţional de Sănătate din Marea Britanie), există două categorii de risc: risc ridicat - aici se incadrează persoanele extrem de vulnerabile din punct de vedere clinic - si risc moderat - aici se încadrează persoanele vulnerabile clinic. 

Persoanele cu urmatoarele afectiuni medicale preexistente prezintă un risc crescut:

- au avut un transplant de organe
- fac chimioterapie sau tratament cu anticorpi pentru cancer, inclusiv imunoterapie
- efectuează un curs intens de radioterapie (radioterapie radicală) pentru cancerul pulmonar
- au tratamente de cancer țintit care pot afecta sistemul imunitar  
- au cancer de sânge sau măduvă osoasă (cum ar fi leucemie, limfom sau mielom)
- au avut transplant de măduvă sau transplant de celule stem în ultimele 6 luni sau încă mai iau medicamente imunosupresoare
- medicul i-a spus că au o afecțiune pulmonară severă (cum ar fi fibroza chistică, astmul sever sau BPOC severă)
- au o afecțiune care înseamnă că au un risc foarte mare de a avea infecții (cum ar fi SCID sau celula de secera)
- au o afecțiune cardiacă gravă si sunt însărcinate

Potrivit NHS, vorbim de risc moderat în cazul persoanelor care:

- au 70 de ani sau mai mult
- sunt însărcinate
- au o afecțiune pulmonară care nu este severă (cum ar fi astmul, BPOC, emfizemul sau bronșita)
- au boli de inimă (cum ar fi insuficiență cardiacă)
- au diabet
- au boli renale cronice
- au boli hepatice (cum ar fi hepatita)
- au o afecțiune care afectează creierul sau nervii (cum ar fi boala Parkinson, boala neuronului motor, scleroza multiplă sau paralizia cerebrală)
- au o afecțiune care înseamnă că au un risc ridicat de a infecta
- iau medicamente care pot afecta sistemul imunitar (cum ar fi doze mici de steroizi)
- au obezitate (au un indice de masă corporală IMC de 40 sau mai mare)


 

Un anticorp este o proteină din sânge pe care sistemul imunitar o produce ca răspuns la un invadator (agent patogen), cum ar fi un virus. Anticorpii sunt unici pentru un anumit agent patogen. Când o persoană prezintă anticorpi anti SARS-CoV-2 înseamnă că persoana a fost expusă la virus și corpul a dezvoltat un răspuns imun.

Dezvoltarea imunității la un agent patogen prin infecție naturală este un proces în mai multe etape care are loc de obicei în 1-2 săptămâni. Corpul răspunde imediat la o infecție virală cu un răspuns înnăscut nespecific în care macrofagele, neutrofilele și celulele dendritice încetinesc progresul virusului și chiar îl pot împiedica să producă simptome. Acest răspuns nespecific este urmat de un răspuns adaptiv în care organismul produce anticorpi care se leagă în mod specific la virus. Acești anticorpi sunt proteine ​​numite imunoglobuline. De asemenea, corpul produce celule T care recunosc și elimină alte celule infectate cu virusul. Aceasta se numește imunitate celulară. Acest răspuns adaptiv combinat poate șterge virusul din organism și, dacă răspunsul este suficient de puternic, poate împiedica evoluția către boli severe sau re-infecția cu același virus. Acest proces este adesea măsurat prin prezența anticorpilor în sânge.

În prezent, nu există dovezi că persoanele care s-au recuperat în urma COVID-19 și au anticorpi sunt protejate de o a doua infecție.
 

Anxietate reprezintă o tulburare de natură psihică, care nu își găsește obiectul și nu are un motiv real. Cu toate că anxietatea se conștientizează, individul nu reușește să își înlăture gândurile negative, care îi pun în pericol viața în mod real. 
Implicațiile epidemiei de Covid-19 au cauzat amplificarea anxietății în rândul mai multor indivizi. Aceasta se manifestă prin frica continuă a individului de a își pierde locul de muncă, veniturile lunare, tulburări ale somnului sau digestive, insecuritatea hranei, frica de a se reîntoarce în societate și adaptarea la noul normal. 
Fie că ați experimentat anterior anxietatea sau nu, există mai multe strategii pe care le puteți utiliza pentru a gestiona grijile dumneavoastră în această perioadă:
•    Luați pauză de la a viziona, citi sau asculta știri, inclusiv de la social media.
•    Aveți grijă de corpul vostru: mâncați sănătos, încearcați să faceți exerciții fizice regulat, luați pauză și meditați.
•    Conectați-vă cu persoanele dragi, familie și prieteni. 

Curba epidemiologică este o reprezentare grafică a numărului de persoane care vor fi infectate pe o anumită  perioadă de timp. Această curbă are diferite forme, în funcție de rata de infectare. Poate fi o curbă abruptă în care numărul de cazuri continuă să se dubleze într-un ritm consecvent, numărul total de cazuri ridicându-se la apogeul său, în doar câteva săptămâni. Curbele de infectare ce au o creștere accentuată au, de asemenea, o cădere abruptă - după perioada în care virusul se răspândește masiv în populație, numărul cazurilor începe să scadă la fel de abrupt. 
Aplatizarea curbei epidemiologice înseamnă prevenirea apariției de noi cazuri într-o perioadă foarte scurtă de timp. În cazul pandemiei de COVID-19, măsurile stricte de distanțare socială inclusiv ordinele de izolare la domiciliu, aplicate pe scară largă la nivelul majorității statelor, au avut o contribuție importantă în aplatizarea curbei răspândirii COVID-19, astfel încât s-a preîntâmpinat supra-aglomerarea sistemelor medicale. 

Persoană infectată cu noul coronavirus ce nu prezintă simptome ale bolii. Doar pentru că o persoană este asimptomatică nu înseamnă că nu este infectată cu COVID-19 și că nu poate transmite mai departe virusul. 

Având în vedere perioada de incubație, nu este întotdeauna ușor de știut dacă și când s-a produs expunerea la coronavirus. Dacă o persoană s-a întors din călătorie dintr-o zonă cu risc ridicat sau a fost expusă la o persoană care a fost confirmată pozitiv pentru noul coronavirus, este recomandat ca aceasta să se auto-izoleze timp de 14 zile.

Perioada de auto- izolare restricționează deplasarea persoanei (chiar dacă acestea nu are simptome) până la sfârșitul perioadei de incubație pentru a vedea dacă aceasta se îmbolnăvește.  A rămâne acasă este primul pas al auto-izolării, dar implică și alte schimbări de comportament importante, cum ar fi:
- Fără vizitatori
- Spălarea mâinilor frecvent
- Exersarea distanțării fizice, stând la cel puțin șase metri distanță față de alte persoane din gospodărie

Orice modificare care alterează starea de bine a organismului.
Sindromul respirator acut sever Coronavirus-2 (SARS-CoV-2) este numele dat noului coronavirus din 2019. COVID-19 este numele dat bolii asociate cu virusul. SARS-CoV-2 este o tulpină nouă de coronavirus care nu a fost identificată anterior la om.

Carantina este o măsură de protejare a populației impusă de autorități pentru a preveni expunerea la contactul cu persoanele care au sau care pot avea o boală contagioasă. Carantina presupune separarea persoanelor bolnave de cele sănătoase, respectiv separarea celor potențial infectate de cele sănătoase. În cazul epidemiei COVID-19, persoana aflată în carantină este izolată într-un loc anume destinat sau la domiciliu pentru o perioadă după expunerea la situația în care s-ar fi putut produce o infectare cu noul coronavirus. Conform măsurilor dispuse de autoritățile din țară noastră, carantina se instituie pentru toate persoanele care nu prezintă simptome, dar care se întorc din zonele cu transmitere comunitară extinsă a noului coronavirus (COVID-19). Carantina durează o perioada de 14 zile și este organizată în spații special amenajate, puse la dispoziție de autoritatea locală, în colaborare cu Direcția de Sănătate Publică.


Durata carantinei depinde de perioada estimată de incubație a virusului respectiv perioada de timp dintre momentul infectării și apariția primelor simptome ale bolii. Pentru COVID-19,  perioada medie de incubație este între 5 și 6 zile. Există însă și persoane care au dezoltat simptome după 13 zile. S-a considerat că durata de 14 zile este suficientă pentru monitorizarea persoanelor care au intrat în contact cu cazurile de COVID-19. Identificarea rapidă a cazurilor contribuie la eficientizarea măsurilor de carantină.

Caz suspect: 
1. Pacient cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (creșterea frecvenței respiratorii) ŞI fără o altă etiologie precizată care să explice pe
deplin tabloul clinic.  

sau

2. Pacient cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (creșterea frecvenței respiratorii) ŞI fără o altă etiologie precizată care să explice pe
deplin tabloul clinic ŞI cu istoric de călătorie internațională, în perioada de 14 zile anterioare datei debutului

sau

3. Pacient cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (creșterea frecvenței respiratorii) ŞI care s-a aflat în contact apropiat cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 14 zile anterioare datei debutului

sau 

4. Pacient cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie, fără altă etiologie precizată care să explice pe deplin tabloul clinic

sau

5. Pacient cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră ŞI tuse ŞI dificultate în respirație (creșterea frecvenței respiratorii) ŞI care necesită spitalizare peste noapte) fără altă etiologie precizată care să explice pe deplin tabloul clinic 

Caz confirmat:
Potrivit documentului elaborat de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, este o persoană cu confirmare în laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele și simptomele clinice.
 

Concediul medical va fi eliberat de către medicul de familie, după ieșirea din izolare, în baza
certificatului DSP, nemaifiind nevoie de adeverință de la angajator.


Conform prevederilor OUG 158/2005 și art. 60 (2) din Normele de aplicare, în cazul concediilor
medicale pentru carantină, angajatul nu este obligat să depună la angajator certificatul pentru
luna anterioară până în data de 5 a lunii în curs, ci până la sfârșitul lunii în curs. Astfel, angajatul
poate depune certificatul pentru concediul medical după ieșirea din izolare/carantină.
Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru carantină reprezintă 75% din baza de calcul, la fel
ca în cazul concediilor medicale acordate pentru o boală obișnuită.


Durata concediilor pentru carantină nu diminuează numărul zilelor de concediu medical
acordate unui asigurat pentru celelalte afecțiuni și nu se aplică restricția de 10 zile valabilă
pentru concediul și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli
obișnuite sau de accidente în afara muncii.

Potrivit ultimei actualizări a definițiilor de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus
(COVID-19), contactul apropiat este definit ca:
-Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
-Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex.strângere de mână neurmată de igiena mâinilor);
-Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex.în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă);
- Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute;
-Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex.sala de clasă, sala de ședințe, sala de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute și la o distanță mai mică de 2 m;
-Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă ingrjire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție;
*Personalul medical care a purtat echipamentul de protectie corespunzator tipului de îngrijire acordată NU ESTE CONSIDERAT CONTACT APROPIAT.

Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare. 
 

Coronavirusurile sunt o familie de virusuri care pot provoca boli, cum ar fi răceala comună, sindromul respirator acut sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS). În 2019, un nou coronavirus a fost identificat ca fiind cauza unui focar de boală care a apărut în China.
Virusul este acum cunoscut sub numele de sindromul respirator acut sever coronavirus 2 (SARS-CoV-2). Boala pe care o cauzează se numește boală coronavirus 2019 (COVID-19). Boala are simptome asemănătoare gripei și afectează periculos plămânii prin umplerea lor cu lichid într-un ritm rapid. 
 

În contextul medical epidemiologic, clinicile medicale vin în întâmpinarea tuturor pacienților cu soluții prin care oferă  consultanță medicală online, prin videoconferință. Ședința de consultanță are o durată similară unei consultații, o medie de 20 de minute, și presupune o discuție cu medicul specialist pentru realizarea anamnezei, întrebări și nelămuri pe care pacientul i le poate adresa medicului și recomandări din partea specialistului pentru investigații suplimentare, dacă este cazul. Aplicația permite pacienților ca, în urma recomandărilor medicului, să poată încărca documente ce vor putea ajuta la evaluarea stării de sănătate.  Conform cadrului legislativ actual din România, prin consultanță medicală online, medicul nu poate stabili un diagnostic și nu poate prescrie medicamente.

Pandemia provoacă pierderi de viață la scară largă și suferințe umane severe. Este o criză fără precedent, care ne testează capacitatea colectivă de a răspunde.Pandemia aduce cu sine al treilea și cel mai mare șoc economic, financiar și social al secolului XXI, după 11 septembrie și după criza financiară globală din 2008. 
Prioritatea cea mai urgentă este minimizarea pierderilor de viață. Dar pandemia a pus în mișcare și ea
o criză economică majoră care va împovăra societățile noastre în anii următori. Criza COVID-19 a pus în evidență punctele slabe în sistemele noastre de sănătate, de la numărul de
paturi de terapie intensivă la dimensiunea forței de muncă, incapacitatea de a oferi suficiente măști și de a implementa testeîn unele țări și deficiențe în cercetarea și furnizarea de medicamente și vaccinuri.

 

COVID-19, numită și boala coronavirus 2019, este boala respiratorie cauzată de SARS-CoV-2, denumirea tehnică a noului coronavirus. COVID-19 face parte dintr-o familie de boli coronavirus care includ răceala comună, SARS și MERS.
COVID-19 a fost raportat pentru prima dată la sfârșitul anului 2019 la Wuhan, China, iar primul caz confirmat în România a fost la 26 februarie 2020, în județul Gorj.
Printre simptomele COVID-19 se numără febra, tuse și lipsa de respirație, deși majoritatea persoanelor infectate au doar simptome ușoare.

Declarația pe propria răspundere reprezintă documentul pe care cetățenii români trebuie să îl aibă asupra acestora în momentul în care părăsesc domiciliul în perioada stării de urgență, respectiv localitatea unde se află domiciliul acestora în perioada stării de alertă. 

Substanțe avizate de instituțiile acreditate utilizate pentru a distruge microorganismele patogene vii din medii biologice sau de pe diverse obiecte pentru a împiedica propagarea bolilor contagioase la oameni, la animale sau la plante. În general sunt folosiți pentru a înlătura microorganismele cu cea mai scăzută imunitate la astfel de agenți, adică virusurile comune sau bacteriile vegetative. De partea cealaltă, sporii bacterieni precum tetanosul sau micobacteriile ca de ex. tuberculoza sunt suficienți de rezistenți astfel încât dezinfectantele să nu poată fi folosite pentru a elimina astfel de microorganisme.
Dezinfectanții reprezintă o subcategorie a biocidelor, fiind folosiți doar pe suprafețe inanimate, precum obiecte sau mobilier, astfel, asemenea substanțe sunt cel mai des folosite în industria HoReCa pentru a igieniza în cel mai sigur mod ustensilele, recipientele, cât și suprafețele fructelor sau a legumelor. Substantele antiseptice sunt tot o subcategorie a biocidelor care se aplică pe țesut viu. 

Sintagma „distanțare socială” a fost folosită încă de la începutul secolului al XIX-lea, iar semnificația sa inițială se referea la „gradul de acceptare sau de respingere a interacțiunii sociale între indivizi, în special între cei care aparțin diferitelor grupuri sociale (precum cele bazate pe rasă, etnie, clasă sau sex)”. Actualmente, acest termen este mai des întâlnit în sensul de „evitare a contactului strâns cu alt persoane în timpul răspândirii unei boli contagioase, pentru a reduce expunerea la risc și, implicit, transmiterea infecției”. Practica menținerii unei distanțe mai mari decât de obicei față de alte persoane este denumită „distanțare socială”. Experții recomandă situarea la o distanță minimă 1,5 metri față de alte persoane, pentru a reduce riscul de îmbolnăvire.

DSP reprezintă autoritatea de sănătate publică la nivel local care are în principal următoarele atribuții:
- organizează și controlează punerea în aplicare a programelor naționale de sănătate publică la nivel local;
- organizează și supraveghează activitatea de medicină preventivă din teritoriul județului;
- în colaborare cu autoritățile locale, cu instituții de învățământ și organizații guvernamentale și neguvernamentale, organizează acțiuni de educație pentru sănătatea populației;
- exercită atribuții specifice de inspecție sanitară de stat prin personalul împuternicit în condițiile legii;
- coordonează serviciile de salvare din teritoriu, organizează și coordonează asistență medicală în caz de calamități, catastrofe și situații deosebite;
- organizează culegerea și prelucrarea informațiilor statistice medicale, întocmesc rapoarte care sunt puse la dispoziția Ministerului Sănătății Publice și autorităților locale, potrivit legii, respectându-se confidențialitatea datelor referitoare la persoane;
- la cererea unor persoane fizice sau juridice, efectuează servicii privind sănătatea publică , sevicii pentru care percepe tarife potrivit actelor normative în vigoare.

COVID-19 a fost declarată epidemie înainte de a fi o pandemie. O epidemie apare atunci când o boală se răspândește rapid la un număr mare de oameni într-o comunitate, o populație sau o regiune. O epidemie este o creștere bruscă a numărului de cazuri de boală - peste ceea ce ar fi de așteptat în mod normal. Termenul „focar” are aceeași definiție, deși adesea experții folosesc acest termen atunci când zona geografică este mai mică.

Exemple de epidemii sau focare ar fi virusul Zika în 2016 pe continentele Africii, Americii, Asia de Sud-Est și Pacificul de Vest, potrivit OMS, și virusul Ebola din Africa de Vest.

Expresia “fake news” („știri false”) este percepută ca fiind o amenințare la adresa democrației și a libertății de exprimare. Dezvoltarea mediului online și a rețelelor de socializare, precum și dependența de acestea au permis extinderea fenomenului fake news (în cazul nostru, informații false despre coronavirus). În încercarea de a conștientiza acest fenomen, este nevoie de igienă informațională – gândire critică și educație media. 

Febra este temperatura ridicată a corpului. Temperatura corporală normală este de 37°C +/- 0.5°C. Creșterea temperaturii corporale poate să apară ca un răspuns al sistemului imunitar la o infecție, în urma consumului de droguri (metamfetamină) sau prin expunerea la temperaturi crescute ale mediului. Există de asemenea și fluctuații normale ale temperaturii corpului. Astfel, cea mai scăzută valoare a temperaturii este dimineața, pe când cea mai crescută valoare este seara. Atunci când apare o infecție, se activează un mecanism de apărare al organismului care determină creșterea temperaturii corpului ceea ce poate reduce multiplicarea unor germeni termo-sensibili ajutând astfel organismul să lupte împotriva progresiei bolii. O temperatură peste cea normală poate fi, prin urmare, un simptom de infecție. Măsurarea temperaturii funcționează astfel ca metodă de screening pentru depistarea persoanelor potențial infectate. Printre măsurile de prevenție recomandate agajatorilor în această perioadă se numără și triajul zilnic cu verificarea temperaturii înainte de intrarea în fabrică/spațiul de birouri. 

 Boală contagioasă și infecțioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. Pe măsură ce COVID-19 continuă să evolueze, au început să apară comparații cu gripa. Ambele cauzează boli respiratorii, însă există diferențe importante între cele două virusuri și modul în care acestea se răspândesc. Aceasta are implicații importante pentru măsurile de sănătate publică care pot fi implementate pentru a răspunde la fiecare virus.

Virusurile COVID-19 și gripa au o prezentare similară a bolii. Adică, ambele cauzează boli respiratorii, care se prezintă ca o gamă largă de boli, de la asimptomatice sau ușoare până la boli grave și moarte.
De asemenea, ambele virusuri sunt transmise prin contact și picături. Drept urmare, aceleași măsuri de sănătate publică, cum ar fi igiena mâinilor și o etichetă respiratorie bună (tuse în cot sau într-un țesut și eliminarea imediată a țesutului), sunt acțiuni importante pe care toată lumea le poate lua pentru a preveni infecția.

COVID-19 este o boală nouă și există informații limitate cu privire la factorii de risc care determină forme severe. Pe baza informațiilor disponibile în prezent și a expertizei clinice, adulții în vârstă și persoanele de orice vârstă care au afecțiuni medicale preexistente grave ar putea prezenta un risc mai mare de îmbolnăvire severă de COVID-19.

Pe baza informațiilor acumulate până în prezent, cei care prezintă risc ridicat de formă severă de COVID-19 sunt:
    - Persoanele în vârstă de 65 de ani și peste 65 de ani;
    - Persoanele care locuiesc în azil sau în centre de îngrijire de lungă durată;
Oameni de toate vârstele cu afecțiuni medicale preexistente, în special cei care nu urmează un tratament adecvat, inclusiv:
    - Persoanele cu boli pulmonare cronice sau astm moderat până la sever;
    - Persoanele cu boli cardiace grave;
    - Persoanele imunocompromise - Multe afecțiuni pot determina imunocompromisul unei persoane, inclusiv tratamentul cancerului, fumatul, măduva osoasă sau transplantul de organe, deficiențe imune, HIV sau SIDA slab controlate și utilizarea prelungită a corticosteroizilor și a altor medicamente care slăbesc imunitatea;
    - Persoanele cu obezitate severă (indicele de masă corporală [IMC] de 40 sau mai mare);
    - Persoanele cu diabet;
    - Persoanele cu boală renală cronică aflate în dializă;
    - Persoanele cu boli hepatice.

Hidroxiclorochina și clorochină sunt două medicamente generice, cu proprietăți similare, folosite în tratamentul malariei (boală provocată de un parazit) - ambele sunt  4-aminochinoline. Hidroxiclorochina a fost folosită off-label în tratamentul pacienților spitalizați cu COVID-19 în numeroase țări, inclusiv România. Pe 26 mai, OMS a anunțat că suspendă testele clinice cu hidroxiclorochină ca tratament pentru COVID-19, după ce 
prestigioasa revistă medicală The Lancet a publicat un studiu care arată că hidroxiclorochina  - sau derivații săi - este ineficientă, chiar periculoasă în cazul pacienților cu COVID-19.

Imunizarea în masă prin vaccinare îi protejează în mod direct pe cetăţeni prin inducerea unui răspuns imun, dar protejează şi comunităţile în mod indirect, prin reducerea gradului de transmitere a bolii.
Conceptul de ,,imunizare în masă“ sau ,,imunizare comunitară“ demonstrează faptul că vaccinarea unei proporţii mari a populaţiei deţine multiple avantaje, printre care capacitatea de a preveni izbucnirea unui focar infecţios şi protejarea atât a persoanelor vaccinate, cât şi a celor nevaccinate. Capacitatea programului de vaccinare de a stopa transmiterea bolii depinde de mai mulţi factori, precum transmisibilitatea agentului patogen, frecvenţa contactelor interumane, eficienţa şi modul de distribuţie a vaccinului.

Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a lupta împotriva bacteriilor și virusurilor astfel încât să se mențină sănătos. Aceasta se realizează prin intermediul sistemului imunitar, un sistem complex alcătuit din mai multe elemente. Există două tipuri de imunitate, clasificată în funcție de modalitatea prin care a fost dobândită. Astfel, vorbim despre imunitatea naturală sau înnăscută (nespecifică) care reprezintă prima linie de apărare a unui organism (depinde de bariere anatomice, bariere fiziologice și mecanisme de endocitoză/fagocitoză, precum și de bariere inflamatorii) si de imunitatea dobândită sau specifică apare ca urmare a unui răspuns imun, după ce organismul a intrat în contact cu un agent patogen, prin dezvoltarea anticorpilor.  

Imunitatea dobândită poate apărea ca urmare a expunerii naturale sau în urma imunizării, care poate fi realizată prin vaccinare sau prin administrarea de seruri imune. In ceea ce priveste imunitatea la SARS-CoV-2, există multe necunoscute în acest moment. Este foarte probabil că imunitatea dobândită să își piardă din eficiență odată cu trecerea timpului, cel mai probabil după cîteva luni sau ani. Există de asemenea posibilitatea ca virusul să evolueze prin acumularea de mutații într-o nouă tulpină capabilă să eludeze răspunsul imun dezvoltat pentru tulpina actuală. Acesta este motivul pentru care vaccinarea este extrem de importantă și de asemenea, și motivul pentru care, odată identificat un vaccin, acesta trebuie modificat în mod regulat, așa cum se întâmplă în cazul vaccinurilor antigripale.

Persoanele care sunt imunocompromise au un sistem imunitar slăbit, ceea ce înseamnă că numărul lor de celule albe din sânge este scăzut sau au alte condiții care îngreunează combaterea infecțiilor și a bolilor. Exemple de persoane imunocompromise includ pacienți cu cancer și transplant care iau anumite medicamente imunosupresive, persoane care trăiesc cu HIV / SIDA și persoane cu boli moștenite sau dobândite care afectează sistemul imunitar (inclusiv, dar fără a se limita la diabet, artrită reumatoidă și lupus).

Persoanele care sunt imunocompromise prezintă un risc mai mare de boală severă din cauza COVID-19. Este recomandat ca acest grup să continue să ia medicamente pentru starea lor de bază și să rămână pe planul lor de tratament, dacă medicul nu le recomandă să facă altfel. Persoanele imunocompromise nu ar trebui să întârzie să primească îngrijiri de urgență pentru starea lor de bază din cauza virusului.

Incidența se referă la numărul de indivizi care dezvoltă o boală specifică sau o boală (cum ar fi COVID-19) într-o anumită perioadă de timp. Rata de incidență este numărul de noi cazuri de boală existente într-o populație la un moment dat, împărțit la numărul total de persoane cu risc pentru boala respectivă în acea populație.
Monitorizarea schimbărilor incidenței în diferite domenii este importantă pentru ca experții să înțeleagă răspândirea în comunități și ce tipuri de măsuri de distanțare socială trebuie să fie implementate.

Perioada dintre momentul în care o persoană este expusă pentru prima dată la un virus și momentul când dezvoltă simptome este cunoscută sub denumirea de perioada de incubație. Cunoașterea perioadei de incubație pentru coronavirus poate ajuta experții să știe când boala poate fi răspândită, chiar dacă o persoană nu are simptome.

Dacă o persoană este confirmată cu noul coronavirus, i se cere să practice izolarea, care poate fi acasă sau în spital, în funcție de cât de grav bolnavă este persoana. Izolarea este menită să împiedice oamenii bolnavi să infecteze alte persoane, ferindu-le departe de toată lumea.

Deoarece boala este răspândită prin picături minuscule în aer, lucrătorii din domeniul sănătății poartă măști și echipamente de protecție pentru îngrijirea persoanelor aflate în izolare. 

Există câteva reguli importante pentru persoanele aflate în izolare acasă: să poarte mască în prezența altor persoane, să doarmă într-o cameră separată și să folosească o baie separată, dacă este posibil. Mânerele, robinetele și suprafețele comune trebuie curățate zilnic cu dezinfectant.

Virusul se poate răspândi între persoanele care interacționează în imediata apropiere - de exemplu prin vorbire, tuse sau strănut - chiar dacă aceste persoane nu prezintă simptome. Având în vedere aceste dovezi, purtarea unei măști  în locuri publice unde nu poate fi observată distanțarea socială va contribui la reducerea răspândirii bolii. De exemplu, într-un magazin alimentar sau într-un autobuz, dacă purtați o mască, îi protejați pe cei din jurul vostru, în caz de tuse sau strănut.

Care sunt diferitele tipuri de măști?

Mască medicală de protecție 
Măștile medicale de protecție sunt de unică folosință, acoperă nasul, gura și bărbia. Acestea pot varia în ceea ce privește design-ul, însă masca în sine este adesea plată, dreptunghiulară și cu pliuri. Partea superioară a măștii conține o bandă metalică care poate fi  mulată pe nas.
Masca este utilizată pentru a limita răspândirea picăturilor respiratorii mari de la persoana care o poartă.

Mască respiratoarie de protecție

Numite respiratoarie N95, aceste măști sunt realizate pentru a preveni expunerea la picături mici care pot rămâne suspendate în aer. Personalul medical care le poartă este supus unui test de potrivire pentru a găsi mărimea, modelul și dimensiunea potrivite pentru a asigura o sigilare strânsă. 
Acestea limitează limitează răspândirea picăturilor respiratorii de mici dimensiuni, aeropurtate.

Mască non- medicală de protecție


Aceste măști sunt realizate din țesături, pânză, alte textile sau alte materiale. Acestea nu sunt standardizate și nu au scopul de a fi utilizate în unitățile sanitare sau de către personalul medical.

Ce ar trebui să am în vedere atunci când cumpăr o mască?


Căutați măști realizate cu cel puțin 2 straturi de țesătură. Ar trebui să vă acopere nasul și gura fără goluri mari. Masca trebuie să aibă bucle de urechi sau legături, astfel încât să o puteți regla. Pentru persoanele care poartă ochelari, căutați o mască cu un chenar îndoit în partea de sus, astfel încât să puteți modela masca pentru a se potrivi punții nasului vostru și pentru a împiedica ochelarii să nu alunece. 


Amintiți-vă cele mai bune metode de protecție
În perioadele de pandemie, este de înțeles să doriți să faceți tot posibilul pentru a vă proteja de a vă îmbolnăvi. În timp ce măștile pot părea o idee bună, nu uitați că distanțarea socială și fizică și spălarea de mână frecventă și completă sunt încă cele mai bune metode de a evita obținerea COVID-19.

Utilizarea de mănuși de către public în spațiile publice nu este o măsură de prevențoe recomandată sau dovedită. Purtarea mănușilor în spațiile publice nu înlocuiește nevoia de igienă a mâinilor și nici nu oferă nicio măsură suplimentară de protecție împotriva virusului COVID-19 decât igiena mâinilor. Mănușile nu oferă o protecție completă împotriva contaminării mâinilor, deoarece agenții patogeni pot avea acces la mâini prin mici defecte ale mănușilor sau prin contaminarea mâinilor în timpul îndepărtării mănușii. Oamenii pot, de asemenea, să transfere agenți patogeni de la o suprafață la alta, atingându-se cu mâinile înmănușate, sau chiar să transfere agenți patogeni la gură, nas sau ochi, dacă ating fața cu mâinile înmănușate.

Nume generic dat unor ființe vii unicelulare, microscopice, care trăiesc în sol, în apă, în aer, în corpul plantelor sau al animalelor și care sunt agenți ai bolilor infecțioase, ai fermentațiilor, putrefacțiilor. În medicină termenul de microb este un termen uzual, sub care se înțelege de obicei o bacterie patogenă (care provoacă boli, infecții), în contrast cu un virus patogen. În unele dicționarele obișnuite (nu de specialitate) engleze și franceze denumirea de "microbi" se referă la microorganismele (mai ales bacterii) care provoacă boli sau fermentații.
Bacteriile sunt organisme unicelulare care trăiesc în jurul nostru - inclusiv în interiorul intestinului nostru. Majoritatea bacteriilor nu sunt dăunătoare, iar unele sunt chiar protectoare(cu toate acestea, un procent mic poate fi dăunător și poate provoca boli). Spre deosebire de virusuri care sunt parazite, ceea ce înseamnă că au nevoie de o gazdă vie pentru a supraviețui. Virusii infectează celulele ființelor vii, inclusiv oamenii, și pot provoca boli precum frigul comun sau SIDA. Deși majoritatea virusurilor sunt potențial dăunătoare, unele pot fi de fapt benefice.

Ministerul Sănătăţii este acea instituţie care face parte din cadrul administraţiei publice centrale. Acesta este în subordinea Guvernului și are ca scop administrarea şi buna funcţionare a sistemului medical din România. 

Morbiditatea înseamnă boală și o persoană poate avea mai multe comorbidități în același timp. Rata de morbiditate este adesea calculată matematic ca fiind rata mortalității, dar măsoară boala și nu moartea.

Rata mortalității măsoară câte persoane mor într-un grup sau o populație definită (cum ar fi un oraș sau o țară) în timpul unei perioade de timp specificate. Decesele sunt adesea măsurate la 1.000 sau 100.000 de persoane. De exemplu, dacă ar exista 60 de decese într-un an la o populație de 30.000, atunci rata mortalității ar fi de 200 la 100.000.

Rata mortalității măsoară câte persoane mor într-un grup sau o populație definită (cum ar fi un oraș sau o țară) în timpul unei perioade de timp specificate. Decesele sunt adesea măsurate la 1.000 sau 100.000 de persoane. De exemplu, dacă ar exista 60 de decese într-un an la o populație de 30.000, atunci rata mortalității ar fi de 200 la 100.000.

Virusul cu care populația lumii se luptă în această perioadă nu este denumit „coronavirus”. De fapt, acest cuvânt poate face referire la oricare din virusurile din familia celor care prezintă vârfuri coronite atunci când sunt examinate cu ajutorul microscopului. „Noul coronavirus” reprezintă un termen general pentru tipul de virus care a cauzat COVID-19, afecțiunea respiratorie de intensitate ușoară până la severă, caracterizată în special prin febră, tuse și deficiență respiratorie. Afecțiunea poate degenera până la stadiul de pneumonie sau chiar insuficiență respiratorie. 

„Organizația Mondială a Sănătății” sau OMS ("World Health Organization") este o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite responsabilă de sănătatea publică. OMS și-a început activitatea atunci când Constituția sa a intrat în vigoare la data de 7 aprilie 1948 - o dată pe care o sărbătorim acum în fiecare an ca Ziua Mondială a Sănătății. În prezent, mai mult de 7.000 de oameni din mai mult de 150 de țări lucrează în 150 de birouri dintre care 6 sunt regionale. Sediul central se află în Geneva.

"Pacientul zero" este utilizat în special pentru a se referi la o persoană documentată ca fiind primul caz cunoscut al unei boli transmisibile într-o anumită populație sau regiune.

COVID-19 a fost declarată pandemie de OMS pe 11 martie 2020 și a fost prima dată în istorie cănd un coronavirus a provocat un astfel de eveniment. 
Potrivit unei declarații postate de directorul general al OMS pe 11 martie, decizia de a numi coronavirus o pandemie a fost luată pentru că „suntem profund preocupați atât de nivelurile alarmante de răspândire și de severitate, cât și de nivelurile alarmante de inacțiune”. În momentul anunțării, virusul se răspândise pe șase continente și în peste 100 de țări.

Rămâneți la curent cu cele mai recente informații despre pandemia cauzată de COVID-19, disponibile pe site-ul oficial al Organizației Mondiale a Sănătății și prin intermediul autorităților de sănătate pubică de la nivel local/național. Puteți reduce riscul infectării sau răspândirii noului coronavirus prin intermediul unor măsuri simple de precauție: Spălați-vă des pe mâini cu apă caldă și săpun sau utilizați soluții dezinfectante pe bază de alcool. Mențineți o distanță de cel puțin 2 metri față de alte persoane. Evitați să vă atingeți ochii, nasul sau gura, întrucât mâinile ating multe suprafețe și pot ridica virusuri. Odată contaminate, mâinile pot transfera virusul la ochi, nas sau gură, iar riscul de infectare crește. Asigurați-vă că atât dumneavoastră, cât și oamenii apropiați practică o igienă respiratorie adecvată. Acoperiți-vă nasul și gura cu cotul îndoit sau un șervețel atunci când strănutați sau tușiți, aruncați imediat șervețelul folosit și spălați-vă mâinile. Rămâneți acasă, în auto-izolare, până vă recuperați, chiar și în cazul în care experimentați simptome minore, cum ar fi tuse, dureri de cap sau febră ușoară. Dacă trebuie să părăsiți domiciliul, purtați mască pentru a evita infectarea celor din jur. Evitarea contactului cu alte persoane le va proteja de infectarea cu COVID-19 sau alte virusuri contagioase. Dacă experimentați febră, tuse și dificultăți respiratorii, solicitați asistență medicală telefonic și urmați instrucțiunile autorităților locale de sănătate. Apelul în avans către autoritățile competente va permite furnizorului de servicii medicale să vă direcționeze rapid către unitatea de sănătate potrivită. Astfel, vă veți proteja sănătatea și veți preveni răspândirea virusurilor și a altor infecții.

In acest moment, virusul se răspândește/trasmite de la o persoană la alta este prin secreţii sub formă de picături mici, care sunt răspândite atunci când persoana infectată tuşeşte sau strănută. Aceste picături se aşează pe obiectele şi suprafeţele din jur. Alte persoane se îmbolnăvesc de COVID-19 atingând aceste obiecte sau suprafeţe, apoi atingându-şi ochii, nasul sau gura. Oamenii pot, de asemenea, să se îmbolnăvească de COVID-19 dacă respiră direct secreţiile răspândite de o persoană infectată care tuşeşte sau strănută. Acesta este motivul pentru care este important să păstrați distanța de siguranță față de cei din jur. 

În funcție de testul ales, test diagnosticare sau teste de anticorpi pentru COVID-19, recoltarea este diferită: 
- Teste RT-PCR: exsudat nasofaringian
- Teste serologice pentru anticorpi: probă de sânge
 

Redeschiderea economiei presupune relaxarea graduală a măsurile de izolare și repornirea treptată a activităților economice în contextul pandemiei COVID-19. În țara noastră, primele măsuri de relaxare au intrat în vigoare în data de 15 mai, dată la care a încetat starea de urgență și a intrat în vigoare starea de alertă. Autoritățile au impus o serie de măsuri care să organizeze efectuarea unor activităţi economice astfel încât sănătatea cetăţenilor să fie protejată. Acestea includ măsuri cu caracter general dar și măsuri specifice pe fiecare domeniu economic în parte. Printre măsurile cu caracter general aprobate de autorități se numără obligativitatea purtării măștilor de protecție de către persoanele care merg în spaţii publice închise inclusiv spaţii comerciale, mijloace de transport în comun şi la locul de muncă. Uniunea Europeană a elaborat la rândul său un ghid de măsuri pe care să le implementeze angajatorii la nivel european pentru a proteja sănătatea salariaților și clienților și a preveni un noul val al infecțiilor.

Proces fiziologic care constă în schimbul de gaze (absorbirea oxigenului din atmosferă și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător. Noul coronavirus poate sa fie transmis mai ales prin picaturi respiratorii, pe care oamenii le elimina prin expriratie atunci cand vorbesc, tusesc sau stranuta. 

Virusurile și bolile pe care le provoacă au adesea nume diferite. De exemplu, HIV este virusul care provoacă SIDA. Oamenii cunosc adesea numele unei boli, dar nu numele virusului care o provoacă.
SARS CoV-2 este denumirea tehnică a noului coronavirus.
Virusurile sunt denumite pe baza structurii lor genetice, pentru a facilita dezvoltarea testelor de diagnosticare, a vaccinurilor și a medicamentelor. Virologii și comunitatea științifică mai largă se ocupă de astfel de aspecte. Astfel, Comitetul Internațional pentru Taxonomia Virusurilor a anunțat, în februarie 2020, denumirea noului virus: „sindromul respirator acut sever coronavirus 2” sau SARS CoV-2. 

Cele mai frecvente simptome ale COVID-19 sunt febra, tusea uscată și oboseala. Alte simptome care sunt mai puțin frecvente și pot afecta unii pacienți includ durerile musculare, congestia nazală, cefaleea, conjunctivita, durerile în gât, diareea, pierderea gustului sau a mirosului, erupții cutanate sau decolorarea degetelor de la mâini sau picioare. Aceste simptome sunt, de obicei, ușoare și se manifestă treptat. Majoritatea oamenilor (aproximativ 80%) se recuperează fără a avea nevoie de tratament la spital. Aproximativ 1 din 5 persoane care suferă de COVID-19 devine grav bolnavă și prezintă dificultăți de respirație. Persoanele în vârstă și cele cu probleme medicale preexistente, cum ar fi hipertensiunea arterială, probleme cardiace și pulmonare, diabet sau cancer, prezintă un risc mai mare de a dezvolta forme grave de boală. Cu toate acestea, oricine poate contacta virusul și se poate îmbolnăvi grav. Persoanele de toate vârstele care prezintă febră și/sau tuse, asociate cu dificultăți respiratorii, dureri musculare, presiune toracică trebuie să solicite imediat asistență medicală.

Starea de alertă este o măsură de prevenţie instituită la nivel local sau naţional, care se referă la punerea imediată în aplicare a planurilor de acţiune şi a măsurilor de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă.
La nivel naţional, starea de alertă este instituită de Comitetul Naţional (organism care funcţionează sub conducerea Ministrului de Interne şi sub coordonarea Primului-Ministru), prin ordin al Ministrului de Interne, cu acordul Primului-Ministru. Tot Comitetul Naţional are puterea de a declara încetarea stării de alertă.

Starea de urgență este o declarație guvernamentală care are dreptul de a modifica funcționarea normală a anumitor instituții legislative, executive sau judecătorești și este caracterizată printr-o serie de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de origine publică, instituit în întreaga ţara sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativ-teritoriale.  
Starea de urgență se poate declara în următoarele situaţii:
a) existența unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale sau democraţiei constituţionale, ceea ce face necesare apărarea instituţiilor statului de drept şi menţinerea sau restabilirea stării de legalitate;
b) iminenta producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor acestora.
Starea de urgență nu se poate institui pe o perioadă mai mare de 30 de zile. 

A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Noul coronavirus poate sa fie transmis mai ales prin picături respiratorii, pe care oamenii le elimină prin exprirație atunci când vorbesc, tușesc sau strănută. Acesta este motivul pentru care este important să stați la cel puțin 1,5 metri de ceilalți. Dacă strănuți, acoperă-ți gura și nasul cu un șervețel de unică folosință ce trebuie aruncat imediat la coșul de gunoi.

Cel mai amplu studiu clinic de identificare a unui tratamentui contra COVID-19 anunțat în 18 martie de către Organizația Mondială a Sănății. Este un studiu clinic multinațional de fază III-IV în care sunt testate mai multe linii de tratament, pentru a-l alege pe cel mai eficient împotriva COVID-19. Până în prezent, peste 100 de țări s-au înrolat în acest studiu, fiecare țară având posibilitatea de a-și alege liniile terapeutice pe care să le testeze, în funcție de tratamentele disponibile la nivel local. Cele patru terapii sunt evaluate în funcție de patru dimensiuni: cât de mult reduc rata de mortalitate generală a pacienților cu COVID-19 și durata de spitalizare a acestora, în ce măsură influențează proporția de pacienți care necesită suport medical intensiv, în cadrul secțiilor de Terapie Intensivă (cazuri severe de COVID-19), în ce măsură diminuează gravitatea bolii la persoanele cu risc crescut de a dezvolta o formă severă. 

Temperatura corporală normală este de 37°C +/- 0.5°C. Creșterea temperaturii corporale poate să apară ca un răspuns al sistemului imunitar la o infecție, în urma consumului de droguri (metamfetamină) sau prin expunerea la temperaturi crescute ale mediului. Există de asemenea și fluctuații normale ale temperaturii corpului. Astfel, cea mai scăzută valoare a temperaturii este dimineața, pe când cea mai crescută valoare este seara. Atunci când apare o infecție, se activează un mecanism de apărare al organismului care determină creșterea temperaturii corpului ceea ce poate reduce multiplicarea unor germeni termo-sensibili ajutând astfel organismul să lupte împotriva progresiei bolii. O temperatură peste cea normală poate fi, prin urmare, un simptom de infecție. Măsurarea temperaturii funcționează astfel ca metodă de screening pentru depistarea persoanelor potențial infectate. Printre măsurile de prevenție recomandate agajatorilor în această perioadă se numără și triajul zilnic cu verificarea temperaturii înainte de intrarea în fabrică/spațiul de birouri. 

Cunoscută sub numele de Anestezie și terapie intensivă, este specialitatea medicală care asigură, prin mijloace farmacologice și tehnice specifice, condițiile necesare pentru desfășurarea actului chirurgical, a îngrijirii perioperatorii și a altor proceduri diagnostice/terapeutice, precum și suportul indispensabil pacientului critic pentru evaluarea și tratamentul disfuncțiilor/leziunilor de organ. 
În secțiile de terapie intensivă sunt admiși pacienți cu funcții alterate sau organe lezate, care le pun viața în primejdie. Din acest motiv secțiile de terapie intensivă sunt dotate cât se poate de bine: aparate de ventilație pentru suplinirea funcției respiratorii, aparate de dializă pentru suplinirea funcției renale, monitoare de diferite tipuri pentru supravegherea a cât mai mulți parametri (tensiune arterială, alură ventriculară, saturația sângelui în oxigen și CO2, măsurarea pH sângelui, presiuni în cavitățile inimii, etc). Capacitatea sistemelor medicale de gestionare a situației de urgență cauzată de criza COVID-19 a depins în mod critic de capacitatea și dotarea secțiilor de terapie intensivă.  

În prezent există mai multe tipuri de teste dezvoltate pentru noul coronavirus SARS-CoV-2. Primul tip este reprezentat de testele genetice care detectează prezența materialului genetic viral - acestea sunt utilizate în mod curent pentru a diagnostica dacă o persoană este infectată sau nu. Acest tip de test utilizează exudatul nasofaringian, adică materialul colectat prin tamponarea ușoară a interiorului nasului și gâtului. Aici este cel mai probabil ca virusul să se găsească în cantități mai mari și tot aceste locuri din corpul uman sunt ușor accesibile pentru a preleva probe. Testele de diagnostic utilizează o tehnică numită amplificare enzimatică in-vitro a acizilor nucleici sau PCR (engl. Polymerase Chain Reaction). Acest tip de teste este cel mai indicat pentru a stabili dacă o persoană ce manifestă simptome asemănătoare cu cele pentru COVID19 este infectată cu noul coronavirus sau simptomele au o altă cauză. Testele sunt suficient de rapide (aproximativ 6 ore de la începerea analizei până la diagnostic), sensibile și specifice, însă probele de exudat nasofaringian trebuie să fie trimise spre analiză laboratoarelor de specialitate ceea ce poate să întârzie diagnosticarea. În prezent, acest tip de teste sunt utilizate în spitale și clinici pentru a diagnostica infecția activă cu noul coronavirus. 
Testele imunologice reprezintă cel de-al doilea tip de teste. Acestea detectează prezența anticorpilor împotriva virusului și sunt utilizate pentru a stabili dacă o persoană a fost infectată în trecut cu acest virus, respectiv dacă a fost bolnavă de COVID19, chiar dacă nu a prezentat simptome. Anticorpii specifici împotriva virusului sunt produși după aproximativ 5–7 zile de la infectare, ca parte a răspunsului sistemului imunitar și persistă în sângele unei persoane în cantități măsurabile pentru câteva luni sau câțiva ani de la debutul infecției virale. Dacă sângele unei persoane conține anticorpi specifici împotriva SARS-CoV-2, acest lucru se poate datora unei infecții active și recente, sau unui contact cu virusul ce a avut loc cu ceva timp în urmă. Dacă un pacient ce suferă de COVID19 este testat înainte ca anticorpii să se fi produs, testele imunologice vor avea un rezultat negativ, deși persoana respectivă are o infecție activă. 
Testele imunologice bazate pe anticorpi sunt cel mai frecvent utilizate pentru a evalua câte persoane au fost infectate cu SARS-CoV-2. Numărul acestor persoane ar putea fi mult mai mare decât numărul de cazuri raportate de către spitale. Acest tip de teste oferă informații mai precise legate de proporția de persoane infectate și modul în care boala se răspândește în populație.  
Testele imunologice sunt de asemenea importante pentru a identifica personalul din spitale și clinici care a fost infectat cu acest virus și a devenit imun. Aceste persoane au cel mai probabil un risc redus de a se re-infecta atunci când intră în contact cu pacienții ce au o infecție activă. Din acest motiv, personalul medical imun la noul coronavirus este mai în siguranță atunci când îngrijește bolnavii de COVID19. 

Oamenii pot contacta virusul de la alți purtători. Boala se răspândește de la o persoană la alta, prin microparticule de lichid provenite din nas sau gură, care sunt expulzate atunci când o persoană infectată strănută, tușește sau vorbește. Aceste microparticule sunt relativ grele, nu pot călători departe și cad rapid pe suprafețele apropiate. Oamenii pot contacta COVID-19 dacă inspiră aceste picături provenite de la o persoană deja infectată. Acesta este motivul pentru care distanțarea socială are un rol important în prevenirea infectării. Picăturile pot ajunge pe suprafețe utilizate în mod frecvent de către indivizi, cum ar fi mesele, mânerele ușilor sau balustradele. De aceea, este recomandat spălatul des pe mâini cu apă și săpun sau utilizarea unor soluții dezinfectante pe bază de alcool. Organizația Mondială a Sănătății cercetează în mod constant modalitățile de răspândire a COVID-19 și va continua să furnizeze rezultate actualizate publicului.

Până în prezent, nu există niciun medicament antiviral specific care să trateze COVID-19. Tratamentele utilizate în prezent vizează ameliorarea simptomelor - tratamente simptomatice. În lipsa unui tratament specific, în protocoalele terapeutice ale diverselor țări au fost incluse diverse tratamente. Harvard Medical School a elaborat o listă exhaustivă a acestora, listă care include: 
- Plasma prelevată de la pacienții vindecați 
Această terapie se bazează pe capacitatea sistemului imunitar de a produce anticorpi. Aceștia au un rol de protecție pe termen lung, împotriva unei infecții cu care s-a confruntat recent. Întrucât sângele pacienților vindecați de COVID-19 conține anticorpi anti-SARS-CoV-2, prin centrifugarea sa se obține plasma cu o concentrație mare de anticorpi. Această terapie a fost folosită anterior cu succes în infecțiile cu SARS sau MERS (coronavirusuri înrudite cu SARS-CoV-2). 
Acest tratament a fost folosit în China, Coreea de Sud dar si Statele Unite, fiind de asemenea aprobat și în România. 
-Remdesivir - este un medicament produs in State Unite calificat de catre Bruce Aylward, directorul general adjunct al OMS, drept tratamentul experimental cu cele mai mari șanse de reușită. Remdesivir este un analog nucleotidic, care acționează împotriva SARS-CoV-2 prin inhibarea ARN-polimerazei ARN-dependente si care ofera o serie de avatantaje: are un spectru antiviral larg, o eficiență dovedită împotriva coronavirusurilor, atât în studiile in vitro, cât și in vivo si un profil de siguranță demonstrat în studiile asupra virusului Ebola. Hidroxiclorochina - vezi definitia din dictionarul de Nefrică 

Act reflex format dintr-o inspirație scurtă urmată de o expirație bruscă și zgomotoasă, de intensitate și frecvență variabile (însoțită de expectorații), cauzat de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea în trahee a unor corpuri străine etc. Noul coronavirus poate sa fie transmis mai ales prin picături respiratorii, pe care oamenii le elimină prin exprirație atunci când vorbesc, tușesc sau strănută.. Acesta este motivul pentru care este important să stați la cel puțin 1,5 metri de ceilalți. Dacă tușești, acoperă-ți gura și nasul cu un șervețel de unică folosință ce trebuie aruncat imediat la coșul de gunoi.

Un vaccin este un preparat biologic care oferă imunitate dobândită activă față de o anumită boală infecțioasă. Un vaccin conține de obicei un agent care seamănă cu un microorganism cauzator de boli și este adesea format din forme săbite sau moarte ale microbului, toxinelor sale sau ale uneia dintre proteinele sale de suprafață. Agentul stimulează sistemul imunitar al organismului să recunoască agentul ca o amenințare, să-l distrugă și să recunoască și să distrugă în continuare oricare dintre microorganismele asociate cu acel agent pe care îl poate întâlni în viitor. Vaccinurile pot fi profilactice (pentru a preveni sau ameliora efectele unei viitoare infecții de către un agent patogen natural sau „sălbatic”) sau terapeutice (pentru a combate o boală care a apărut deja, cum ar fi cancerul).

Când o boală este nouă, cum este SARS- CoV 2, nu există niciun vaccin până când acesta nu este dezvoltat. În acest moment, la nivel global, se desfășoară deja studii pe oameni pentru potențiale vaccinuri Covid-19. 

Un ventilator este un echipament medical care ajută pacienții Covid-19 să respire când îi este prea dificil să o facă singuri prin extinderea plămânilor și furnizarea de oxigen. Pentru pacienții cu cele mai grave efecte ale infecției, un ventilator poate oferi cele mai bune șanse de supraviețuire. Un ventilator preia procesul de respirație al organismului atunci când boala a determinat plămânii să eșueze. Acest lucru oferă pacientului timp pentru a combate infecția și a se recupera.
Se pot folosi diverse tipuri de ventilație medicală:
- În cazurile severe, virusul produce leziuni la plămâni, determinând scăderea nivelului de oxigen al organismului și îngreunând respirația. Pentru a atenua acest lucru, un ventilator este folosit pentru a împinge aerul, cu niveluri crescute de oxigen, în plămâni. Ventilatorul are, de asemenea, un umidificator, care adaugă căldură și umiditate la sursa de aer, astfel încât să se potrivească cu temperatura corpului pacientului.Pacienților li se administrează medicamente pentru a relaxa mușchii respiratori, astfel încât respirația lor să poată fi reglementată complet de către mașină.
- În cazul pacienților cu simptome mai ușoare li se poate administra ventilație folosind măști de față, măști nazale  care permit ca aerul sau un amestec de oxigen să fie împins în plămâni. Aceasta este cunoscută sub denumirea de ventilație „non-invazivă”, deoarece nu sunt necesare tuburi interne.
- O altă formă de ventilație este presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii sau CPAP - menține căile respiratorii ale unui pacient în permanență deschise

Virusul este un agent infecțios care se reproduce numai în celulele gazdelor vii. COVID-19 este un virus care se răspândește prin picături expulzate după tuse, strănut, expirat sau vorbind de la gură și / sau nasul unei persoane care are virusul.

Face parte din echipamentul personal de protecție, având ca scop protejarea purtătorului de infecția cu noul coronavirus. 
Vizierele de protecție au o serie de avantaje față de măști. În primul rând, sunt reutilizabile la nesfârșit, necesitând pur și simplu curățarea cu apă și săpun sau cu dezinfectanți obișnuiți. Vizierele sunt de obicei mai ușor de purtat decât măștile și formează o barieră care îi împiedică pe oameni să-și atingă ușor propriile fețe.

Capitala din provincia centrală Hubei din China, unde a fost raportat pentru prima dată COVID-19. Pe 31 decembrie 2019, China a alertat Organizația Mondială a Sănătății (OMS) cu privire la o serie de cazuri neobișnuite de pneumonie în Wuhan. .

Noutăți

  • NU EXISTĂ DOVEZI CĂ MUTAȚIILE VIRUSULUI SARS-COV-2 CRESC TRANSMISIBILITATEA ACESTUIA

    Vezi articol

  • LUPTA ÎMPOTRIVA PANDEMIEI: TREI LABORATOARE PROPRII REAL TIME PCR PENTRU A LUPTA RĂSPANDIRII VIRUSULUI

    Vezi articol

Vezi toate articolele

GRAFICE DE NEFRICĂ

17187

Cazuri vindecate

630374

Teste realizate

24505

Cazuri confirmate

1539

Total decese

Află mai multe
Află mai multe
Află mai multe
Află mai multe

 

Află mai multe

Măsuri de siguranță implementate în clinicile MedLife din București și din țară

Încă de la începutul pandemiei, siguranța pacienților care ajung în clinicile MedLife a reprezentat o prioritate pentru noi. Ne-am adaptat rapid contextului și am continuat să dezvoltam și să îmbunătățim permanent măsurile de protecție și prevenție pentru a putea limita riscul de răspândire a virusului SARS-CoV-2.

Află mai multe